Adio Ştefane , prieten drag…

de Cristian NEAGU

Duminică 14  septembrie  2008  am tresărit ,parcă  înjunghiat  de vestea neagră : Fănicuţă Iordache ,Titanul scenei şi platoului de  filmare din România ,îşi  dăduse obştescul sfârşit într-un spital din Viena . Odată cu el ,murea  şi ceva din  mine ,din trecutul ,dar mai ales din  prezentul meu . Nu am plâns ,dar fiinţa mea a sângerat  într-un clişeu al amintirilor adolescentine ,cu întâmplări  din cartierul bucureştean Rahova , în gaşcă cu Fănicuţă ,Marin Ţaca şi fraţii Mafoame .Interesant  era aerul său meditativ  suprapus unei  ironii calde ,ce  parcă  întregea  exotismul  ,fie el , şi al  unui colţ de stradă.

Te făcea să crezi că are un caracter polivalent .Acum era şmecherul ce stăpânea nuanţa uşor vulgară a jargonului ,acum era de la ţară ,acum era avocat ameţindu-te în termeni juridici ,ba filosof ,ce-ţi făcea morala vieţii rostind maxime celebre ,iar când era  EL ,era îngândurat ,cu vorbă puţină şi zvâcnet la o glumă  ori la o remarcă  asupra unei  melodii lăutăreşti ,sorbind şpriţul autentic , veşnic îndrăgostit de viaţă….

         Deşi eram mai mic cu  optsprezece ani  decât el, nu a ezitat să mă trateze bărbăteşte  mai ales când a  aflat  că sunt supus pasiunii condeiului. Eram „de-al lui, din Rahova , şi asta nu era puţin .Juca pe vremea aceea în  Adio dragă Nela  şi „Proprietarii. Era deja un artist de esenţă ,dar venea să să-şi domolească clocotul sufletului acolo unde  copilărise ,şi unde amintirile îi îngustau privirea ,ca de un regret tăinuit în sufletul său nobil cu interior de baroc autumn .  

         Am  aprins  o  lumânare  aşezând-o  pe masa  mea de lucru  şi am rămas ţintuit  cu privirea asupra uneia din  fotografiile în care stăm alături ,şi am constatat  cu durere cum ne tot  ducem… şi  pe cât de neaşteptat ! Ştefan Iordache a deschis fereastra cerului ,şi înainte de a sări dincolo a privit în jos ,către lume ,zâmbind  a compătimire  şi  dezgust ,deşi a iubit-o enorm ,cu lăutari şi cântece de suflet .E bine de amintit aici detaşarea cu care şi-a împărţit viaţa între actorul ,şi omul obişnuit ,Ştefan Iordache, reuşind să-şi menţină firea deschisă ,dar enigmatică totodată .Sentimentul pierderii unui astfel de prieten mă sfâşie, şi-mi vine să acuz o presupusă „contabilitate  a  destinului său , de  eroare. Nu  trebuia să moară acum ! Între incandescenţa flăcării de lumânare şi fotografia înrămată ,resimt starea de penitenţă prin lacrimile nepicurate .

         Dacă numai cu o săptămână în urmă (07 septembrie) un alt mare actor răspundea chemării spiritelor (Ilarion Ciobanu) , ignorând în ultimii ani de  viaţă societatea prin autoizolare şi penitenţă acceptată, Ştefan Iordache  a plecat  dintre noi ,apucând să lase mesajul dispreţului său ,pe înţelesul diriguitorilor instituţiilor de cultură , care se vor  înghesui să-i exprime prin discursuri seci  ,prefăcute , cele mai deosebite merite , plus valoarea: „Aleg  să nu mă implic în societate. Ceea ce trăim este o telenovelă , o manea   de prost  gust. (cit. Confidenţial)   Ar trebui    roşiţi  domnilor ,cei  cărora  vă este  adresată aluzia, şi să înţelegeţi că  o valoare  nu merită pomană , ci justă preţuire , chiar dacă vi se subţiază „modicul salariu prin alocarea  unor  recompense  de  merit . Ori poate , veţi fi măcar în stare , pătrunşi de spinul unei cât  de mici remuşcări , să-i spuneţi în momentul acoperirii cu pleoapa , un sincer Dumnezeu să-l ierte , pentru că pe locul valorii sale , nu se va mai putea aşeza nimeni.

        Pentru mine , anul 2008 marchează începutul unei groaznice singurătăţi ,ca  şi o  moarte dusă pe picioare . Rând pe rând , (la 27 martie George M. Pruteanu, la 24 aprilie Cezar Ivănescu, 14 septembrie Ştefan Iordache)… prieteni şi confraţi , îmi rămân alături doar în fotografiile ce  alcătuiesc  panoplia aliniată de-a lungul peretelui din camera mea . De multe ori mi se întâmplă să formez doar jumătate din totalul  cifrelor  unui  număr  de  telefon , şi  abia după aceea , să  realizez că „abonatul nu mai este … disponibil. E cumplit !  Cu sufletul frânt de durere spun adio ,- iată – unuia dintre  prietenii adolescenţei mele , unui fenomen grandios de talent  actoricesc , la trecerea  sa  către un alt tărâm .

                        DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s