de Andrea Elena NEAGU
(laureată a concursului de creaţie literară
ARIPI de DOR – ediţia a III-a, 2008, organizat
de Redacţia revistei METAMORFOZE
din Medgidia)
Iubite, înşiră-ţi gândurile
Pe-o dâră de fum
Ce tânjeşte
După adâncimea Cerului
Şi îngrămădeşte pământul
În palme
Ca-ntr-un altar
În care să-mi adăpostesc
Visul îngălbenit de rânjetul
Ultimei nopţi de iubire.
Apoi colindă deşertul rece
Al timpului
Şi strigă îngerilor
Să răstoarne clopote de nisip
Ca să îngroape lumina dimineţii,
Căci la porţile rugăciunii
Plâng arhanghelii
Cu flori in mână
Tristeţea mea.
Iar la final
Jupoaie-ţi trupul
De orice răsuflare
Şi aruncă-l să ardă
Cu ultimul vreasc din mine.
Static
Timpul a brodat flori de păianjen
Pe perna ce încă mai păstrează
Urma genunchilor căzuţi in rugăciune.
Amprenta ultimei picături de ceară
Pe crestătura vasului cojit de lut
Zace in obscuritate.
Paginile de ziar, decolorate
De aburii de cafea
Din dimineţi ieftine de noiembrie,
Ascund acum
Scheletul unei ferestre
Spălate de timp;
Prin crăpături valsează
Doar mirosul clipei demult trecute.
Uitarea a rămas singură
Să patruleze
Pin goliciunea camerei.
METAMORFOZE 