Tăcere

de Cristian NEAGU

Ce noapte se aşterne peste veac

Şi cum mai gem durerile prin trupuri,

Iar lăncierii cernelei, prin ministere tac,

Cuprinşi de somnolenţă, lehamite şi friguri

Culorile drapelului par nedefinite,

De după care, se simt umbrele intruse,

Modificând concepte, tradiţii şi cuvinte…

Dar peniţele nu scriu; sunt cu „grăsime” unse.

 

Condeiele  ilustre au adormit profund

În pacea inamică dintre călimări,

Şi iată cum tiptil, tot vin şi se ascund,

Actorii principali ai marilor trădări.

 

Atitudinea sforăie, visând eroism,

Nimeni nu demască, nimeni nu acuză,

Condeiele ilustre, în narco-paroxism,

Şi-au tras peste turtă suficienta spuză.

 

Sentinţă pronunţată e toată această eră,

Actul de cultură nu are permis

Spre sensul patriotic. Oprit la barieră,

Se-acceptă ca idee, dar e de fapt proscris

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s