Autoportret

Metamorfoze, poezie, Medgidiade Cristian NEAGU

 

Vă spun că nu am să accept

Iluzoriul concept

Că-n tot ce-i strâmb mai e şi drept,

Convins fiind în mod concret

Că dreptu-i strâmb… şi nu e drept!

Şi vai, ce-a mai ajuns cetatea,

Şi vai, poetul e nebun,

Căci toată dreapta-strâmbătatea

E logică de drept comun

Sunt deplorabil subiect

Al lumii voastre inumane,

Şi-n cauză, dar şi-n efect,

Dau aritmetic o eroare;

Mă arătaţi cu degetul

În sila stăpânită greu…

Nu-mi judecaţi greşit prezentul,

Căci n-aţi fost prin trecutul meu

Şi nici n-aţei ce căuta!

Eu… am un univers privat,

Iar printre stele – steaua mea

e-acolo… încă n-a picat.

În timp ce voi, din procedură

Adepţi ai tezei festiviste,

Îmi sunteţi jalnica procură

Spre-a-mi scrie versurile triste,

Rămân neobosit hoinar,

Decor mobil pe-orice trotuar,

Şi-mi risipesc fiinţa-n vânt.

Puteţi fi, eu nu mai sunt,

Puteţi lovi, eu nu mai plâng!

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s