Loara

de Marion MANOLESCU

Loara curge
ca sângele meu toamna
şi trecând
prin toate mlaştinile
sufletului
îşi tulbură apa
cu neliniştea mea
adunată în insule

Loara curge încet
ca un cocor
care caută
în ceaţa
din inima mea
drumul fără ocol
spre soare apune

Loara curge
azi ca şi ieri
şi fără să ştie unde să meargă
îşi ascunde
incertitudinea
în meandrele
gândului meu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s