Eminesciană

de Cristian NEAGU

Aripa-mi frântă, inutilă,
Mă face să visez zborul prin durere
Peste negre stânci, spre raza de lumină,
Asociindu-mă tristelor himere;
Lacrimile prelinse usturător de-ncet,
Se suprapun cadenţei, aruncătorilor de pietre,
Căci nu renunţ la Crezul, în zeul meu, Poet,
Şi-nvăţ să mor în manta-mi, pe-ndelete,
Cum tot de-o piatră el a fost ucis
La complotul tainic al cozii de topor;
Şi-al întâlni aievea, prin moarte, în abis,
Indiscutabil, mai am un singur dor…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s