Obsesie

de Cristian NEAGU

Dau pânze de păianjen la o parte
Într-un  sinistru spaţiu secundar
Şi beau vinul durerii, pe buclele de noapte
Prin lacrimi de văzduh şi cântec de amar.
Am cuibărit suspinul, sânului de Lună,
Încercând să zâmbesc oarecum, dezinvolt,
Crezând că pot lăsa totul în urmă;
Mă mint, mă lupt, şi totuşi… nu pot.
Îmi simt rana trupului mustind nefiresc,
Iar sângele incandescent picură neregulat,
Configurând chipul ei, în vitraliu celest;
Chiar şi zadarnic, o mai iubesc cu-adevărat…
Vai, mie!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s