de Marion MANOLESCU
La Versailles,
în Sala Oglinzilor,
mi-am invitat sufletul
la balul dorinţelor.
Timpul se ascunsese
sub măştile grotescului
şi vroiam să dansez
cadrilul întoarcerii mele
în incertitudinea istoriei.
Purtam masca victoriei,
dar aveam pe umeri
neliniştea confuză
a sângelui regesc
şi de la primii paşi
la braţul Mariei Antoinette,
am zărit în oglinda destinului
inima mea însângerată
la poarta Bastiliei.
Abia atunci, am înţeles
că era masca
unei victorii trecătoare…
METAMORFOZE 