Nostalgii de iarnă

de Cristian NEAGU

Se-ntrec năluci călări pe vânt,
În chiote de crivăţ exaltat
Imaculând cu alb, şi cu descânt,
Colinde vechi… pe care le-am uitat.

Cosmetica iernii, în culori păgâne
Pierde giuvaierul spiritului pur,
Iar stiliştii râd, renovând destine
Într-un alt concept şi-ntr-un alt contur.

Cu pofta de covrigi muiaţi în vin
Zăpezi de urgie se aşterneau pe case,
Lerului Ler, miresmat de mir,
Legăna sub pleoape visele frumoase.

Detalii simpliste ce nu mai conţin
Florile Dalbe, metaforă divină,
Trezesc din context un adânc suspin,
Fiindu-mi dor de iarna heruvimă.

Cu dor de iernile de altădată,
Cu dor de lumea iernilor de-atunci,
Doar crivăţu-l aud cum se exaltă
Şi văd călări pe vânt, nişte năluci…