de Marion MANOLESCU
În Pavilionul antichităţilor,
Venus din Milo
mă aştepta
cu braţele pierdute
în eternitatea aşteptării…
Am înconjurat
de mai multe ori
soclul privirilor sale,
să-i văd mai bine
umbrele
tuturor neliniştilor
şi i-am împrumutat braţele,
să-mi poată îmbrăţişa
sufletul tulburat
şi după ce
i-am furat un sărut în gând,
am plecat
ascuns într-o lacrimă.
METAMORFOZE 