Naştere

Violeta OLTEANU

Se părea că timpul se năştea din nou…
Din pântecul unui timp îmbătrânit
Ce-şi aştepta sorocul în ceasul-cavou
La clipele-i dulci şi orele grele gândind

Clepsidra şi-o întoarce alene
Şi numără nisipul rămas,
Căci timpu-i bătrân şi nu mai e vreme
Şi tâmpla o ţine lipită de ceas.

Iar timpul se naşte cu-un urlet de fiară
Ce umple încăperea tăcutului ceas
Cadranul se sparge şi creşte o gheară
Iar clipa-nrămată de acum prinde glas.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s