Plâng sălcii

de Cristian Neagu

Acolo… neschimbate, în solitudine vibrând
La ceasul bântuirii tardivelor regrete,
În gândurile mele, sălcii plâng
Clipele iubirii sub despletirea verde
Când nimbul de amurg, îmbrăţişat de noapte
Îşi consuma finalul în ochii tăi – abis,
Iar noi eliberam inconştiente şoapte,
Despuiaţi de Eros, şi-aruncaţi în vis.

Plâng sălciile, a pustiu şi vânt,
Pe malul ruginit de-atâta toamnă
Al tărâmului de dor şi necuvânt,
Unde tăinuiam – cândva – iubirea mea profană,
Cosiţă neagră cu sâni pârguiţi de rotunjime,
În apa pân’ la brâu, mi te lipeai de trup
Sub despletite sălcii, ce ascundeau de lume
Tandreţea şi fiorii de încleştat sărut.

De ce nu uit?
De ce şi-acum, ce-a fost de mult
E iar prezent, visându-ţi chipul?
De unde tot acest tumult
Întoarce gândurilor timpul?
Plâng sălcii sub norii plumburii
În undele lacustre oglindite,
Şi parcă din adâncuri, te-aşteaptă ca să vii
Păcatul meu trupesc, ispita mea fierbinte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s