de Emil Fanache
Din focul nostru va rămâne fumul…
Arzând încet, o zbatere de-o clipă
Un univers plutind într-o aripă;
Vă înşelaţi, deja noi suntem scrumul !
Mi-aş duce orice gând la ghilotină
Căci ar părea cea mai deschisă uşă
Nu doar un pumn de praf şi de cenuşă,
Un vis decapitat într-o vitrină.
Şi n-aş fi eu un Noe cu o arcă
Să ne salvăm din ultima ruină
E răsplătit cumva cel ce încearcă
A naviga pe-o mare mult străină ?
Nu, n-oi plăti mai mult de-atât şi chiar că
Nu-i culpa mea că voi sunteţi de vină !
METAMORFOZE 