INHABITAREA SACRULUI ÎN PROFAN

Prof. Dr. Const. MIU
Fiziografia lui Eminescu face parte dintr-un amplu ciclu – de 12 capitole –, prin intermediul căruia prof. univ. dr. Nicholas Andronesco propune cititorilor interpretarea textelor eminesciene – aşa cum mărturiseşte autorul – într-o nouă perspectivă: „Acest capitol îl scriu cu dorinţa ca voinţa şi interesul cititorului să descopere multiple legături de religie – filozofie – fizică – artă, pe care Eminescu le afirmă.”
Un prim aspect pe care dr. Andronesco îl aduce în discuţie în acest studiu se referă la „metoda originală a lui Eminescu de a explica şi rezolva legătura internă, organică, din Sfânta Treime.” Consideraţiile autorului pornesc de la însemnările poetului, publicate în Fragmentariun (ediţia din 1981), unde găsim explicaţii, însoţite de grafică, despre relaţiile triadei din Sfânta Treime, însumate – spune dr. Andronesco – în legea paralelogramului de însumare a vectorilor.
După ce reproduce însemnările lui Eminescu, profesorul universitar le explică, din punctul de vedere al formaţiei sale profesionale – aceea de fizician şi matematician, propunând celor interesaţi un studiu de caz: „În paralelogram, Eminescu foloseşte vectorii Tatăl şi Fiul cu unghiul dintre direcţii diferit de 180 de grade. Să se fi gândit Eminescu la un nou principiu? Vă propun să continuaţi studiul.”
Plecând de la premisa că matematicile lineare şi clasice sunt ineficiente în explicarea conceptului Unul e în trei, dr. Andronesco opinează: „ din timpul Imperiul Roman – E PLURIBUS UNUM…” Conceptul „unul e în trei”, care apare şi în poemul Scrisoarea I, este analizat de către dl Andronesco, sub aspect ştiinţific şi filosofic: „De fapt, formula arată că la baza mulţimii stă unitatea, care nu poate fi înţeleasă fără mulţimea sinergică a multor UNU concitaţi (…) Din punct de vedere filosofico- existenţial, unu este doar un element dintr-o mulţime. În mulţimile reale interacţionale, întotdeauna sunt mai multe elemente, începând cu trei, pentru că aceste corpuri sunt interconectate prin câmpuri fizice ca şi prin câmpuri biologice, psihologice. Iată că unitatea organică compusă din trei unităţi de definiţie capătă înţeles sinergic.”

Un loc aparte şi distinct în studiul doctorului Andronesco îl are o temă propusă spre cercetare fizicienilor şi teologilor. Remarcăm, sub acest aspect, valoarea interactivă a acestui studiu semnat de profesorul universitar. Această temă porneşte de la o mărturisire de suflet: „Uimitor este cerul senin din noapte, de deasupra Corvinului, care este nu numai puternic luminat şi sclipitor, dar pare fermecat de o lumină vie. Este remarca mea încă din copilărie. Vara, preferam să dorm afară, ca să fiu în directă legătură cu cerul naşterii mele. Acest cer senin şi înstelat a uimit multă lume (…) Eu însumi trecând ani mai târziu, noaptea, pe cer puternic luminat de stele, am auzit remarci ale persoanelor însoţitoare pline de mirare şi admiraţie de strălucirea cerului deasupra Corvinului” şi a Pădurii lui Eminescu – n. n.
Având în vedere mărturisirea de mai sus şi concluzia formulată de către autorul Fiziografiei… („Deci, ipoteza mea este că marea vale în care se găseşte localitatea Ion Corvin joacă rolul de lentilă, ceea ce produce o imagine mărită a bolţii cereşti. Sfântul Andrei trebuie să fi remarcat acest fapt…” – s. n.), coroborând-o cu ideea susţinută de o seamă de teologi, la care ne raliem şi noi, şi anume că leagănul ortodoxiei noastre se află pe aceste meleaguri – în jurul Peşterii Sf. Andrei –, socotim că arealul despre care vorbeşte cu nostalgie dr. Andronesco este de fapt un telescop spiritual, care face legătura între astral şi teluric, acest spaţiu geografic facilitând totodată inhabitarea sacrului în profan. De aici şi lumina veşnic vie ce se poate vedea în nopţile înstelate deasupra localităţii natale a autorului şi a Pădurii lui Eminescu.